Eu și iubitul meu am fost în culmea fericirii când prietenii noștri ne-au oferit ocazia să avem grijă de câinele lor, un pudel pitic pe nume Clementine. După câteva zile de gândire, am hotărât cu entuziasm să pornim în această aventură și să aflăm cum este viața alături de un prieten blănos. Să avem un câine este un vis mai vechi al nostru, iar de câteva ori aproape că am și adoptat unul.
Pregătirile pentru sosirea câinelui
Înainte de sosirea oaspetelui nostru blănos, ne-am documentat despre rasă și despre noțiunile de bază ale îngrijirii unui câine. Din fericire, prietenii noștri erau foarte bine pregătiți și ne-au dat un dosar complet, cu toate informațiile utile ca să avem grijă de cățelușa lor. Dosarul cuprindea detalii precise despre ce putea și ce nu putea să mănânce, cât de des trebuia scoasă la plimbare, programul ei de somn și o listă de comenzi care să ne ajute să o facem să se poarte în continuare frumos. În așteptarea cățelușei, am avut grijă să pregătim casa și să stabilim un loc pentru culcușul ei, pentru jucării și pentru masă. În plus, a trebuit să facem ordine și să luăm din cale orice obiect la care ar fi putut ajunge și pe care l-ar fi putut înghiți.
Ziua 1: o plimbare lungă și prima întâlnire cu câinele unui prieten
Pentru că o cunoșteam deja pe cățelușa prietenilor noștri și ne jucaserăm cu ea de multe ori, știam că e dulce și cuminte. Ținând cont de asta, ne-am hotărât să o prezentăm câinelui unui prieten. Am plecat într-o excursie de o zi în Beckenham Place Park, unul dintre cele mai mari parcuri din Londra, la o oră de mers cu mașina (plus traficul de sâmbătă, în care am rămas blocați). Deși în mașină s-a purtat frumos, era și puțin neliniștită și agitată, așa că se ridica în poala mea și mi-a lăsat pe picioare mici vânătăi în formă de lăbuțe (dar nu a fost o surpriză, pentru că mi se fac vânătăi la fel de ușor ca unei piersici, lol). Odată ajunși în parc, era în elementul ei: se bucura de iarba verde și proaspătă, adulmeca peste tot și saluta toți câinii pe care îi întâlnea.
Excursia în parc a fost extraordinar de distractivă, dar în ziua aceea mi-am dat seama că a avea un câine cere o mare abilitate de a face mai multe lucruri deodată. În timp ce stăteam la coadă pentru o felie din celebra pizza a parcului (serios, trebuie neapărat încercată), o țineam în lesă pe prietena noastră blănoasă, iar ea adulmeca și explora împrejurimile. Dar, cu un ochi la pizza și cu celălalt la cățelușă, mi-am dat brusc seama că a avea un câine înseamnă a stăpâni la nivel de profesionist arta multitasking-ului. În timp ce încercam să stau de vorbă cu prietenii, trebuia să am grijă să nu sară pe mese și să nu le ceară copiilor mici resturi de mâncare. Așa că, dacă vă gândiți să luați un câine, pregătiți-vă să vă perfecționați serios talentul la multitasking.
Zilele 2-4: ne obișnuim cu viața alături de un câine
Credeam că am obosit-o destul pe prietena noastră blănoasă în prima zi, dar se pare că nu a fost de ajuns, pentru că i-a fost greu să doarmă bine noaptea. Prietenii noștri ne avertizaseră că primele nopți ar putea fi grele, pentru că încă se obișnuia cu noul mediu, dar nu ne așteptaserăm să fie chiar atât de dificil. S-a cuibărit pe picioarele noastre în pat, dar se trezea la fiecare zgomot cât de mic, așa că am avut o noapte albă. A doua zi eram amândoi buimaci și epuizați și ne doream să putem amâna alarma și să ne întoarcem în pat.
Din fericire, a doua zi era duminică, iar luni aveam luxul unei zile libere legale, care ne-a dat o pauză de care aveam mare nevoie. Totuși, ne-am dat repede seama că, având un câine, starea noastră de spirit nu prea mai conta când venea vorba să avem grijă de cățelușă. Trebuia să o scoatem la plimbare dimineața și seara, pe ploaie sau pe soare, și uneori chiar de mai mult de două ori pe zi, dacă scâncea la ușă.
Am reușit să o ducem la câteva plimbări frumoase în weekend, printre care și un scurt drum cu autobuzul, și în mare parte s-a purtat frumos. Lucrurile s-au schimbat însă când a trecut pe lângă noi un grup de fete, iar ea s-a entuziasmat brusc la culme, pentru că pur și simplu adoră fetele. Dădea din coadă ca nebuna și sărea în sus și în jos, încercând să le atragă atenția. Am avut nevoie de toată puterea noastră ca să nu fugă la ele și să le copleșească cu dragoste și afecțiune.
Zilele 5-7: de ce cer câinii atâta atenție?
În zilele 5-7 ne-am adaptat repede la rutina cățelușei și ne-am asigurat că se bucură de plimbări mai lungi dimineața și seara. Cum lucram de acasă în timpul zilei, nu am putut rezista încercărilor ei adorabile de a-mi atrage atenția, punându-și capul pe piciorul meu. Prin urmare, productivitatea mea a avut puțin de suferit săptămâna asta, dar a meritat din plin, pentru că m-am distrat incredibil cu prietena noastră blănoasă, la jocuri ca trasul de frânghie sau adusul mingii.
Într-una dintre zile s-au rupt norii, iar prietena noastră blănoasă a profitat de ocazie să se umple de noroi mai mult ca de obicei. Atunci am avut o revelație despre provocările aparte ale vieții cu un câine în Marea Britanie. Cum vremea de aici e faimoasă pentru ploaie (deși nu e neapărat mai ploioasă decât în alte țări din centrul și nordul Europei), viața cu un câine devine și mai complicată. Dacă vă gândiți să luați un câine în această țară, pregătiți-vă pentru dușuri scurte și dese după fiecare plimbare și pentru un cățel bosumflat după aceea, pentru că câinilor nu prea le place apa când nu e vorba de joacă. Așa că pregătiți-vă pentru aventuri ude și pentru câte un cățel nemulțumit, dacă sunteți gata să înfruntați provocările vieții cu un câine pe vremea ploioasă din Marea Britanie.
Zilele 7-10: ne dorim un câine
În ultimele zile ne-am dat seama cât de puțin timp ne mai rămăsese să ne bucurăm de musafira noastră dragă. Hotărâți să profităm la maximum, ne-am propus să petrecem cu ea cât mai mult timp de calitate. Weekendul următor a coincis cu o zi liberă legală acordată pentru încoronarea regelui, așa că am avut trei zile la rând pentru plimbări lungi și încântătoare împreună. Duminică am mers la o piață a fermierilor din apropiere, unde prietena noastră blănoasă nu a putut rezista aromelor ispititoare ale diverselor mâncăruri. Deși în general s-a purtat frumos, nu s-a putut abține să nu cerșească o gustare când am dat peste un delicios sandviș cu porchetta, de la un vânzător italian. Firește, am cedat rugăminților ei irezistibile și i-am dat o mulțime de îmbucături gustoase.
În ultima zi a cățelușei la noi, natura mea de Fecioară a intrat în viteză maximă și mi-am pus în gând să fac curat în casă ca o supereroină a curățeniei. Cățelușa era deja destul de curată, dar obsesia mea pentru o casă impecabilă ne-a obligat s-o mutăm dintr-o cameră în alta pe măsură ce ne ocupam de fiecare spațiu. Obiectivul meu suprem era să schimb lenjeria de pat, mai ales că ne cuibăriserăm în fiecare noapte cu prietena noastră blănoasă. Nimic nu mă bucură mai mult decât combinația divină dintre lenjeria proaspăt schimbată și un pat foarte curat și perfect aranjat. Pentru că, nu-i așa, casă curată înseamnă Fecioară fericită.
Așa că, după ce am reușit în sfârșit să facem curat în toată casa, am hotărât să profităm la maximum de ultimele ore și să ne distrăm cu cățelușa în grădina noastră drăguță, înainte să vină mama ei s-o ia. Și să vă spun ceva: după ce a plecat, ne-a lovit un val de emoții la care nu ne așteptam deloc. Ne atașaserăm atât de tare de ghemotocul acela adorabil de blană, încât mi-a amintit de episodul acela din Friends în care Phoebe trebuie să-și ia rămas-bun de la tripleți, iar mama ei îi dăruiește un câine, ca lecție de viață. Știți episodul, nu? Zău, dacă nu v-ați uitat la Friends, pierdeți ceva. Oricum, cățelușa aceea ne-a învățat lecții foarte valoroase despre dragoste și companie. Ne-a făcut să ne dăm seama cât de minunat este să avem alături un prieten blănos, iar acum nu ne mai putem opri să ne gândim la un câine al nostru, cândva. Ne-am apucat deja serios să ne documentăm despre diferite rase și încercăm să ne dăm seama cum s-ar potrivi toată povestea cu un câine în viața noastră nebună. Adică, ne place să călătorim, să ieșim și suntem obișnuiți să avem grijă doar de noi înșine. E o lume cu totul nouă, dragi cititori, dar suntem hotărâți să reușim. Avem multe de cântărit, știți? Dar, cum se spune, unde e voință, e și o codiță care dă din ea, nu?
Și, dacă și dumneavoastră iubiți câinii la fel de mult ca mine, trebuie neapărat să o urmăriți pe Clementine pe contul ei de Instagram. https://www.instagram.com/clementine_thedoggo/
Credeți-mă, este un șir nesfârșit de drăgălășenie care vă va topi inima. Nu veți putea rezista fotografiilor ei adorabile și năzbâtiilor ei fermecătoare. Așa că nu ezitați să o urmăriți, pentru doza zilnică de bucurie canină.
